marți, 24 noiembrie 2015

Bând coca-cola cu tine - Frank O'Hara

Bând coca-cola cu tine 

de Frank O'Hara

e chiar mai nostim decât să mergi la San Sebastian, Irun, Hendez, Biarrity, Bazonne
sau să-ţi fie rău de la stomac pe Travesera de Grecia în Barcelona
în parte fiindcă în bluza orange eşti un mai bun mai fericit sfânt Sebastian
în parte datorită iubirii ce ţi-o port, în parte datorită iubirii ce o porţi tu iaurtului
în parte datorită fluorescenţelor lalele oranj din jurul mestecenilor
în parte datorită tainei ce-nvăluie zâmbetele noastre-n faţa lumii şi a statuilor
când sunt cu tine-i greu de crezut că poate exista ceva tot atât de neclintit
şi solemn şi definitiv neplăcut ca statuile când prin faţa lor
în lumina caldă de ora 4 a New York-ului hoinărim în derivă tot
apropiindu-ne şi depărtându-ne asemeni unui pom respirând prin ochelarii săi

iar galeria de portrete pare a fi complet fără chipuri doar vopsea
îţi vine să-ntrebi de ce şi-a mai băut cineva capul cu ele

te privesc
şi prefer să te privesc pe tine mai curând decât toate portretele din lume
exceptând poate uneori Călăreţul polonez şi oricum el se află la Frick
unde slavă cerului n-ai fost deci putem merge împreună prima dată
şi faptul că te mişti atât de frumos rezolvă cumva problema futurismului
după cum acasă nu mă gândesc niciodată la Nud coborând o scară sau
la repetiţie la vreun desen de Leonardo sau Michelşangelo care cândva m-au făcut praf
şi la ce le-au slujit Impresioniştilor toate cercetările făcute
când niciodată n-au aflat persoana potrivită să stea lângă pom când scapătă soarele
sau vobind de-astea lui Marino Marini ce nu şi-a ales călăreţul cu aceeaşi grijă ca şi calul
îţi pare că toţi au fost cumva frustraţi
de o trăire magnifică
care nu va fi irosită-n cazul meu drept care
ţi-o şi relatez


traducere: Constantin Abăluță

marți, 13 octombrie 2015

scuipători de alamă - Langston Hughes

scuipători de alamă

Curăţă scuipătorile, băiete,
Detroit,
Chicago,
Atlantic City,
Palm Beach.
Curăţă scuipătorile.
Aburii din bucătăriile hotelurilor,
Şi fumul din holurile hotelurilor,
Şi mizeria din scuipătorile hotelurilor:
O parte din viaţa mea.
Hei, băiete!
Cinci cenţi,
Zece cenţi,
Un dolar.
Doi dolari pe zi.
Hei, băiete!
Cinci cenţi,
Zece cenţi,
Un dolar,
Doi dolari
Cumpără ghete pentru copil.
Trebuie plătită chiria.
Gin sîmbătă,
Biserică duminica.
Doamne!
Copii şi gin şi biserică
Şi femei şi duminică
Toate-amestecate cu cenţi
Şi dolari şi scuipători curate
Şi chiria de plătit.
Hei, băiete!
O strălucitoare tingire de-alamă e pe placul Domnului.
Alamă strălucitoare lustruită precum chimvalele
Dansatoarelor Regelui David
Precum cupele de vin ale lui Solomon.
Hei, băiete!
O scuipătoare curată pe-altarul Domnului.
O scuipătoare curată strălucitoare proaspăt lustruită –
Cel puţin aşa ceva pot oferi.
Haide-ncoa’, băiete!

Traducere de Leon Leviţchi

sâmbătă, 26 septembrie 2015

Ion Chichere

În centru la margine
aici la marginea imperiului sovietic/ am văzut
cum un copil a sărutat un pepene/ aici la marginea
ortodoxiei/ am văzut un cerşetor/ mâncând lumânări/
aici la marginea imperiului habsburgic/ am văzut
cum un ţăran/ a răstignit pe gard/ mâinile victimei sale/
şi capul decapitat/ i l-a expus/ într-o găleată/
de zinc/
aici/ în plină republică/ am văzut un om/
mâncat de viu/ de câini/
aici la poalele kogaionului/ şezum şi plânsum/  


Traversat de o pasăre
Orice femeie în negru este mama mea
Iar eu sunt mortul ei drag
Orice cruce de tânăr este crucea mea
Iar eu sunt pământul ei drag

Am murit foarte greu
Despărţindu-mă de sinea mea
Partea ascunsă hohotea de lumină
Cea văzută se întuneca

O pasăre albă m-a traversat
Ca o cruce plutea
Eu semănam cu zborul ei
Ea semăna cu moartea mea
 

Poemul pentru Claudia
Am plâns pe toată lungimea frunzelor,
o apă uşoară rătăcită în vânt
ca şi pânza unei lacrimi
care opreşte ochii dincolo de toamnă ;

un galben continuu sub mica putere
a stropilor
ne-a umplut inimile
cu iertare

cu cât mai adânc tocul tău în pământ
cu atât mai mică groapa

o groapă în inimă – mustind
de sânge
un picior în pieptul morţii

puţin timp am mers împreună
puţin şi mult –
ecoul şi apa şi dragostea
şi moartea
s-au bucurat pentru altcineva.

şi toamna şi-a amintit frunzele
doar pentru noi.
 
 
 

Focul vânăt

Focul vânăt e gonit de vânt,
Zările-au uitat să mă mai doară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.

Am fost crâng părăginit pe loc
La femei şi votcă dam năvală;
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

E de-ajuns să te privesc tăcut,
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,
Că uitând întregul tău trecut,
Tu să nu mai poţi pleca la altul.

Tu mers gingaş, tu surâsul meu,
Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supus să fie.

Cârciumile le-aş uita pe veci,
N-aş mai şti nici versul ce înseamnă
De-aş atinge-aceste braţe reci
Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ,
Departarea mi-ar părea uşoară...
De iubire-ntâia oară cânt
La scandal renunţ întâia oară...

traducere George Lesnea

marți, 19 noiembrie 2013

Cenaclul ADN literar e.03 s.02



Laptele negru al mamei

Recenta întâlnire l-a avut ca invitat pe Cosmin Leucuţa, care aşteaptă să-i apară primul roman la Editura Adenium din Iaşi. Romanul, intitulat “Laptele negru al mamei”, a fost scris la 23 de ani. (Acum Cosmin are 27 de ani). Cu el a câştigat premiul de debut al editurii deja menţionate, juriul fiind alcătuit din Al. Cistelecan, Bogdan Creţu şi Liviu Antonesei.
Textele citite, fragmente din roman, vădesc un stil deja format, tehnici narative multiple, stăpânire a limbajului ca mod de caracterizare a personajelor. Poveştile au caracter cinematografic, întâmplările par verosimile, personajele recognoscibile. Autorul dovedeşte o bună cunoaştere a vieţii şi a psihologiei umane. Amănuntele semnificative se acumulează, creionând tipuri umane complexe. În text apar situaţii de viaţă, prezentarea lor şi soluţiile epice se fac într-un mod surprizător, original.
S-a observat uşurinţa cu care scrie autorul şi priceperea mânuirii frazei lungi. De ce personajele nu vorbesc diferit? Pentru că aparţin aceluiaşi mediu, unei comunităţi mici de oameni. De ce descrierea este sumară? Pentru că personajul, trăind în acest spaţiu de mult vreme, observă, în treacăt, ce vrea el, înregistrează doar ce simte. (Lia Alb în dialog cu autorul)
Scriitura face parte din genul experimentalist, ilustrând ceea ce se numeşte antiroman. Sunt texte scrise de mâna unui prozator inteligent. Ar putea fi socotite colaje de proză scurtă. Sunt invocaţi James Joyce, Mircea Cărtărescu. N-am treabă, nu i-am citit. (Constantin Butunoi în dialog cu autorul)
S-a remarcat expresia literară, oralitatea care are forţă de comunicare. De asemenea, apropierea de proza americană. (Constantin Dehelean) Stilul face opera. Scriitura este una masculină, realist-cinică în relaţiile dintre bărbat şi femeie, iar folosirea limbajului frust e un act de curaj. (Diana Ciucur) Descrierile sunt bine realizate şi “corecte”, deşi autorul nu a fost încă prin locurile prezente în carte. (Maria Cioaia)
Cosmin Leucuţa are în pregătire încă două romane. Am citit câte ceva din acestea şi susţin că aventura lui serioasă cu literatura continuă. Iată o “perlă” dintr-o “scoică”:
Aceasta este mintea mea. Plină de frumuseţe. Văd o dâră de lumină despicând podul bunicilor în două şi praful care se rostogoleşte prin zidul acela subţire de lumină. Mirosul de grâu cald, de aripi de porumbel şi de linişte. Îmi place mirosul de linişte. Pielea bunicii care seamănă la atingere cu hârtia.” 

Lucia Cuciureanu

sâmbătă, 19 octombrie 2013

o poezie de Djamal Mahmoud

eufrat

de mii de ani peștera mea privește un râu imens

un râu cu sânge de culoarea cerului


peștera mea îl mângâie doar când vine ploaie
cu praful ei și cu puțin din pielea frunții sale
copacii îl împodobesc
cu câte-o frunză moartă
iar pietrele scot din gura lui
din când în când
câte-un geamăt

de mii de ani peștera mea își dezbracă tăcerile
în fiecare noapte
le spală cu sângele lui până când răsare în el
soarele...

Djamal Mahmoud

vineri, 18 octombrie 2013

eusebium

uneori singurătatea e un praf
strălucitor şi dulce
o transfuzie cu acid colorat

scaunele zboară uşor
fotoliul e mai lent
atunci când se izbeşte de pereţi
cărţile se deschid singure
alteori râzi în hohote
şi te uiţi în oglindă unde e
o mare parte din tine care
se scurge pe podea
direct în somnul albastru
foarte populat de farfurii
aruncate cu dibăcie
şi dragoste după care cioburile
se caută între ele ca-n filmele
proaste apoi urmează o
grămadă de singurătăţi
din ce în ce mai grozave

http://eusebiumx.wordpress.com/