uneori - Max Tunia


uneori singurătatea e un praf

strălucitor şi dulce
o transfuzie cu acid colorat

scaunele zboară uşor
fotoliul e mai lent
atunci când se izbeşte de pereţi
cărţile se deschid singure
alteori râzi în hohote
şi te uiţi în oglindă unde e
o mare parte din tine care
se scurge pe podea
direct în somnul albastru
foarte populat de farfurii
aruncate cu dibăcie
şi dragoste după care cioburile
se caută între ele ca-n filmele
proaste apoi urmează o
grămadă de singurătăţi
din ce în ce mai grozave

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

trei poezii de Charles Bukowski

Un pom otrăvit - William Blake

corabia – un poem de Matei Vişniec