poezie de Alex Văsieș
Prelungiri Stăm în căsuţa noastră din vîrful dealului, cu ochii pe luptătorul preferat. Nu zice niciunul, spargem seminţe, dar e tensiune – incursiunile sale pe flancurile bavareze nu mai sînt cele din tinereţe. Mîine o să ne trezim de dimineaţă, o să mîncăm cereale aşteptînd rezultatul semifinalei pe care-am abandonat-o după 70 de minute – fără istorie, doar tactică şi intrări la limită, doar posesie şi autobază - ca pe-un dosar. Apoi fitness, dincolo de masa pentru cafea; maioul i se lipeşte, respiraţia accelerează, peste mobilier, către mine. Mă ridic şi o penetrez pînă-n capăt, privind tot timpul ulicioara. La sfîrşit se-ntoarce şi mă muşcă de ureche. Nu trece nimeni, le-au îngheţat primele răsaduri, e linişte-n căsuţa noastră, unde face ea mişcare ca să nu răcească. După-masă aranjez în curte, mă-nvîrt pe lîngă şură şi mătur mucurile de ţigară. Ţigla e deranjată. Dacă iese soarele, tot satul va urca pe ulicioară, vor vedea ce nu muncim. Albinele au roit, şi