mopete și timpul pierdut - Mircea Ivănescu
mopete a lipsit multă vreme de acasă. şi într-o dimineaţă s-a întors, să-şi vadă pisica - era o dimineaţă cu soare. în curte, frica lui mopete de locul acesta se strânsese, retrasă, lângă florile pălite din brazdă, la soare- avea acum chipul pisicii, şi îl privea pe mopete cu ochi impasibili, şi abia decoloraţi de lumină cu străvezimi autumnale. mopete, oprit o clipă să o privească, o simţea, pe pisică, foarte străină. ar fi vrut să intre repede în casă. o nefirească ameţeală îl legăna pe trepte, înspre pisică, înapoi. până la urmă, pisica a plecat, cu mersul greoi al plictiselii. se vedea că-i este urât.