Postări

Se afișează postări cu eticheta Radu Nițescu

Anna Maria cu Radu Nițescu - undeva

Imagine
câtă stridență Am văzut reptile reci noaptea trecută, Anna Maria, şi cred că vor veni din nou când tata o să stingă lumina, şi recunosc, sunt mic, desculț şi mi-e frică, Anna Maria, mică nebună, uite un şoricel şi uite un şarpe boa şi şoricelul nu ştie ce să facă. De câți şerpi boa ar fi nevoie, Anna Maria, mică nebună, ca să înghită Kremlinul cărămidă cu cărămidă? Aş putea creşte câțiva în curtea din spate şi restul să-i adunăm împreună la vară. Unul singur, foarte mare, spui tu, şi să nu uiți că nefericirile vin fiindcă nu am ştiut să rămânem acasă. Aş vrea să-ți scriu, Anna Maria, abundent şi mut, ca o ninsoare din Europa de Est, pentru că o portocală e ceva minunat, mică nebună, şi când noi o împărțeam, un copil a spus în Rwanda Te rog, nu-i lăsa să mă ucidă. Da, acum optsprezece ani ne-am întâlnit, pentru că apartamentele noastre ostile erau unul lângă altul, şi poate că aşa trebuia să se întâmple, şi tații au râs atunci de bolborose

fără toarte - Radu Nițescu

Imagine
nu am fost niciodată normal la naştere n-o iubeam pe mama prin buric / în schimb aveam mâinile prinse într-un nod ca un cordon ombilical pe care obstetricianul nu s-a priceput să-l desfacă acum mă descurc cum pot beau lapte dintr-o cană fără toarte cu paiul pot să-ţi mângâi dacă vrei pe rând câte-un obraz