ADN literar

                Sâmbăta morţilor Şotron Tu ai plecat să vezi lumea: până la Sofia – 26 de ore. Eu am plecat să vizitez inima pietrei: până în inima pietrei – 26 de ore. În urma noastră, două umbre se reped să închidă uşa, să tragă obloanele peste ferestre, să ardă fotografii. De zid, cineva izbeşte o oală de lut, oala se face ţăndări. În semafor, trenul tău are verde; în semafor, trenul meu are un păianjen – ar fi culmea să rămân înfăşurat într-o pânză. E noapte, în ochii tăi o pasăre adună cuib; e noapte, în sângele meu o pasăre aşterne patul. Trenul tău aleargă prin stepă; trenul meu, precum o bormaşină, sfredeleşte în stâncă. Iată-ne ajunşi la destinaţie. În inima lumii, Estul pietrei.       Eu despre el, el despre mine   Scriu un poem despre mine cu vârful limbii direct pe sticlă. Este noapte, este aprilie şi afară plouă cu păsări moarte. Geamul transpiră instantaneu în urma cuvintelor. Sub abur, ca sub zăpadă, nicio urmă. Noaptea, blocurile dorm îngh